O listă de debitare bună spune depozitului, pentru fiecare piesă, exact ce să taie: lungime × lățime în milimetri, cantitatea, decorul, direcția fibrei și cantul pe fiecare latură. Dacă oricare dintre aceste informații lipsește, depozitul fie te sună, fie ghicește, iar o piesă ghicită greșit costă o placă. De aceea merită să faci lista o singură dată, ordonat, și să o verifici înainte să o trimiți.
Ce este lista de debitare
Debitarea înseamnă tăierea plăcilor în piese de dimensiunile dorite. Lista de debitare este documentul pe care îl dai depozitului sau atelierului cu fierăstrău format, ca să taie plăcile după el. Depozitele au de obicei mașini care taie după un program (optimizat ca să folosească plăcile cât mai economic) și, la cerere, căntuiesc piesele.
Ca să primești piese care se potrivesc, lista trebuie să fie nu doar corectă, ci și în formatul pe care îl înțelege depozitul. Conveniile mici (ce dimensiune se scrie prima, cum se marchează cantul) sunt cele care produc cele mai multe greșeli.
Lungime × lățime și direcția fibrei
Fiecare piesă se scrie ca lungime × lățime, în milimetri. Convenția cea mai răspândită este ca prima valoare să fie cea paralelă cu direcția fibrei (la decorurile care au fibră), iar a doua cea perpendiculară. La plăcile uni, fără fibră, ordinea nu schimbă aspectul, dar este bine să rămâi consecvent.
Direcția fibrei contează mai ales la fronturi și la piesele care se văd: o ușă cu fibra pe orizontală lângă una cu fibra pe verticală arată imediat greșit. Reguli practice:
- La fronturi și laterale vizibile, fibra merge de obicei pe înălțimea piesei, dar decizi tu sau clientul.
- Spre deosebire de piesele vizibile, polițele și fundurile din interior pot fi rotite, dacă decorul interior este uni sau dacă nu contează.
- Scrie pe listă, la fiecare piesă, dacă are voie să fie rotită (de exemplu o coloană „rotire: da/nu").
- Dacă decorul are fibră, plăcile se taie ținând cont de ea, deci vei folosi mai multe plăci decât la un decor uni.
O greșeală clasică este să uiți că placa are o lungime și o lățime fixe, iar piesele lungi (de exemplu 2400 mm) trebuie să încapă pe lungimea plăcii, în sensul fibrei. O piesă de 2400 mm × 600 mm încape pe o placă de 2800 mm, dar nu și pe una de 2070 mm pusă pe lățime.
Cantul pe laturi: L1, L2, l1, l2
Fiecare piesă are patru muchii, iar lista spune care muchii se căntuiesc și cu ce. Convenția folosită des de depozite este:
- L1 și L2: cele două laturi lungi ale piesei.
- l1 și l2: cele două laturi scurte.
Pentru fiecare latură treci grosimea cantului în milimetri sau lași liber dacă muchia nu se căntuiește. De exemplu, o ușă de 720 × 396 mm: L1 = 2, L2 = 2, l1 = 2, l2 = 2 (toate patru laturile vizibile), în timp ce un fund de corp de 564 × 500 mm are de obicei doar latura din față căntuită, de exemplu l1 = 0,4 sau 1, restul nu.
Reguli pe scurt:
- Muchiile vizibile primesc cant de 2 mm (sau 1 mm la un aspect mai fin).
- Muchiile ascunse în interior primesc de obicei cant de 0,4 mm sau nu primesc deloc.
- Muchiile care se lipesc de perete sau de alte piese nu se căntuiesc.
Marcajele variază: unii folosesc „1L / 2L / 1l / 2l", alții simboluri sau culori. Cere formularul depozitului tău și copiază exact felul lui de a scrie. Pentru detalii despre grosimi și materiale, vezi ghidul despre tipurile de cant.
Convenții de dimensiune: finite sau tăiate
O sursă frecventă de erori este întrebarea: dimensiunea de pe listă este dimensiunea finită, după căntuire, sau cea de tăiere? Cantul de 2 mm adaugă 2 mm pe fiecare muchie căntuită, deci o piesă căntuită pe ambele laturi lungi crește cu 4 mm în lățime.
Unele depozite cer dimensiunea finită și scad ele grosimea cantului, altele cer dimensiunea de tăiere. Nu presupune. Sună și întreabă, iar apoi scrie convenția pe prima pagină: „Dimensiuni finite, după căntuire". Dacă proiectezi în program, vezi dacă el scade grosimea cantului la export.
Ce mai intră pe listă
Pe lângă piese, o listă completă are un antet cu: numele tău și al clientului (sau numărul comenzii), data, materialul și decorul fiecărei secțiuni de listă, convenția de dimensiuni și numărul total de piese. Pe fiecare rând:
- numărul piesei sau denumirea (de exemplu „C1 lateral stânga"),
- lungime × lățime,
- cantitate,
- material (PAL 18 mm, HDF 3 mm, MDF 18 mm),
- decor și cod de decor,
- rotire permisă sau nu,
- cantul pe L1, L2, l1, l2.
Grupează piesele pe material și pe decor, pentru că depozitul taie pe plăci diferite. HDF-ul de 3 mm pentru spate se trece separat și de obicei nu se căntuiește. Dacă folosești PAL de 16 mm pentru unele piese, trece-l ca material distinct.
Verificări înainte să trimiți lista
Înainte să trimiți, fă trei verificări simple:
- Suprafața: adună suprafața tuturor pieselor (lungime × lățime × cantitate) pe fiecare decor și compar-o cu suprafața plăcilor comandate. Piesele nu pot ocupa mai mult decât plăcile, iar la un decor cu fibră e normal să rămână 10–20% resturi. Dacă diferența e mult mai mică sau mult mai mare, verifică dacă ai uitat piese sau ai dublat altele.
- Numărul de piese: numără piesele pe fiecare corp (două laterale, un fund, un capac, polițe, ușile) și compară cu proiectul.
- Dimensiunile cheie: verifică dimensiunile interioare cu grosimile reale. Un corp de 600 mm lățime cu laterale de 18 mm are fund de 564 mm între laterale; dacă îl treci de 600, nu intră.
Păstrează o copie a listei trimise și cere depozitului o confirmare scrisă (pe mesaj sau e-mail). Dacă apare o discuție, ai ce arăta.
Tăierea la propriul fierăstrău
Dacă tai singur plăcile, aceleași informații contează, dar apare și lățimea tăieturii (kerf). Lama unui fierăstrău pentru panouri taie de obicei 3–4 mm. Înseamnă că la fiecare tăietură pierzi acea lățime din placă, deci o placă de 2800 mm nu dă exact patru piese de 700 mm. Ia kerf-ul în calcul când faci planul de tăiere, mai ales la piese care aproape umplu placa.
Un plan de tăiere (de debitare) pune piesele pe placă astfel încât să tai în linii drepte, de la un capăt la altul (tăieturi tip „ghilotină"), ceea ce se potrivește cu un fierăstrău pentru panouri. Pe lângă lista de piese, vei avea nevoie și de aceste scheme de tăiere, nu doar de listă.
Greșeli frecvente
- Ai scris dimensiunile ca înălțime × lățime la o piesă și ca lățime × înălțime la alta. Fii consecvent.
- Ai uitat direcția fibrei la fronturi, deci o ușă a ieșit cu fibra pe dos.
- Ai pus cant pe o muchie care se lipește de perete sau ai uitat cantul pe una care se vede.
- Ai uitat piesele mici (suporți, traverse, cleme) care sunt tot din PAL.
- Nu ai verificat dacă dimensiunile sunt finite sau de tăiere.
- Ai trimis lista fără să ceri o confirmare scrisă.
Cum faci asta în tamplarul.app
În tamplarul.app lista de debitare se generează din modelul 3D, cu direcția fibrei și cantul pe fiecare latură, și o exporți pentru depozit în CSV sau PDF, plus schemele de tăiere pentru propriul fierăstrău. Vezi pagina lista de debitare.